360Romania.eu - Blogs

Prima si ultima oara

Blogul de stiri — Thu, 29 Jul 2010 20:48:41 GMT

Amintiti-va intotdeauna ca atunci cand sunteti alaturi de cineva, aceasta ar putea fi ultima data.

Nu va pierdeti timpul cu prostii; Nu creati conflicte si certuri pentru motive minore.

Cand moartea se apropie, nimic altceva nu mai conteaza. Daca cineva face sau spune ceva care va enerveaza, amintiti-va de moarte.

Ganditi-va ca acest om este pe punctul de a muri (sau dumneavoastra); ce mai conteaza atunci cuvintele sau faptele sale? Poate ca nici nu a avut intentia sa va enerveze; poate ca este doar interpretarea dumneavoastra. Din 100 de cazuri, 99 tin mai degraba de interpretarea personala.

Si nu uitati: cand va aflati alaturi de cineva, nu este vorba de cel pe care il stiati dinainte, caci totul se schimba. Nu poti intra in acelasi rau de doua ori si nu poti intalni aceeasi persoana de doua ori.

Va puteti intalni cu tatal, mama, fratii, prietenii dumneavoastra, dar ei nu sunt aceeasi; s-au schimbat.

Nimic nu ramane la fel. Si dumneavoastra v-ati schimbat, nu mai sunteti acelasi...

Daca veti tine minte aceste doua aspecte, iubirea va inflori mai usor in dumneavoastra.

Cand va intalniti cu cineva, faceti-o de parca ar fi prima oara cand va intalniti.

Faceti-o insa si ca si cum ar fi pentru ultima oara.

Si chiar asa stau lucrurile.

Daca veti avea aceasta perspectiva, acest mic moment al intalnirii va capata o semnificatie incredibil de profunda.

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Drumul

Blogul de stiri — Thu, 29 Jul 2010 19:21:59 GMT

�Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul!
Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!
Batranul tace: Iubirea si jocul meu e intelepciune!�

(Lucian Blaga, �Trei fete�)

Pasim cu fiecare zi spre o noua etapa a vietii si ne indreptam cu pasi repezi pe un drum. Poate necunoscut, poate acelasi mereu, poate presarat cu surprize si asteptari. Acest drum pe care pasim de ceva timp vrem sa fie al nostru, vrem sa fie unic, sigur si sa ne duca la destinatia dorita.
Numai ca acest drum are urcusuri si coborasuri, uneori cararea este prea luminata, alteori pasim nesigur in intuneric, uneori drumul este ingust, alteori larg si nu de putine ori presarat de bifurcatii si intrebari. Incotro? Intrebari, directii si posibilitati. Posibilitati de a face ceva, de a fi cineva, de a cunoaste, de a deveni sau de a iubi. De a spune DA sau de a spune NU. De a vedea in fiecare zi o oportunitate sau un obstacol, un inceput sau un sfarsit, de a pasi cu incredere sau de a fi condus, de a deschide o usa sau de a ramane in fata ei asteptand. Asteptand ce? Ca cineva sa-ti dea curaj pentru a deschide usa, ca altcineva sa deschida usa? Atunci poti fi sigur ca inca nu ai devenit cineva, nu ai aflat nimic in tot acest drum, ci doar ai imitat diferite modele intalnite fie pe marginea drumului, fie in intersectii.Si inaintam astfel, fie cu pasi marunti, fie cu pasi repezi, altii poate chiar cu viteza gandului, fara a sti incotro si cand se va sfarsi acest drum. Iar ceea ce este mai trist e faptul ca nu vom sti daca am pierdut sau am castigat dupa ce am trecut linia de sosire. Ceea ce este cert e siguranta ca toti vom trece candva aceasta linie.
Iar daca eziti cumva pe drumul tau priveste in jur si afla ca: fiecare om de succes a fost candva copil neajutorat, fiecare stejar a fost candva o mica ghinda, fiecare varf de munte a fost candva o mica incretitura a pamantului, fiecare cladire doar o schita pe hartie, fiecare mangaiere o atingere de mana, fiecare lacrima a fost candva tristete.

Viata in cuplu

Blogul de stiri — Wed, 28 Jul 2010 10:54:35 GMT

Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii.

Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?

Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"

Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.

Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"

Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va toerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.

Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.

Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.

Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"

Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."

Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.

Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?

Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!".

Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.

Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.

Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.

Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.

Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.

O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.

Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.

Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili. La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...

Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "

Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti.

Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!

Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie.

Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.

De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Monarhia Romana (4)

Blogul de stiri — Tue, 27 Jul 2010 20:34:39 GMT

Regele Mihai I

Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul legitim al Regelui Carol al II-lea si al Reginei-mama Elena.

Prima domnie a MS Regelui Mihai I a inceput in 1927, dupa moartea bunicului Sau, Regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regenta condusa de unchiul Sau, Principele Nicolae al Romaniei.

Dupa venirea pe Tron a Regelui Carol al II-lea, in iunie 1930 si dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau, devenind din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia.

In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I.

In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii, prin recuperarea Basarabiei ocupate de sovietici. Nu a fost, insa, de acord cu depasirea liniei Nistrului si cu inaintarea Armatei Romane in interiorul URSS, alaturi de armatele Germaniei naziste. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei in tabara aliatilor sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatilor comuniste ( greva regala fiind apogeul acestor incercari). In cele din urma, a fost obligat sa abdice, la 30 decembrie 1947, sub amenintarea uciderii, in caz de refuz, a 1000 de tineri detinuti de comunisti.

Actul abdicarii, semnat sub amenintare, este ilegal si lovit de nulitate. Mai mult, actul nu a fost niciodata sanctionat de Parlamentul Romaniei.
Exilul MS Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit, pana la sfarsitul anului 1948, la Vila Sparta, locuinta Reginei-mama Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956.

Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie.

Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co." din Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului L�man, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani.

In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate, denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu.

Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru interesele Romaniei, pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra.

MS Regele Mihai si MS Regina Ana locuiesc, din 2004, la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor aleg sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta din Bucuresti.

Ce asteapta un barbat de la iubita lui?

Blogul de stiri — Tue, 27 Jul 2010 11:09:31 GMT

Intr-o relatie, la inceput, ambii parteneri se inteleg perfect, comunica mult ore la rand, se intalnesc cat de des posibil. Vine momentul cand iau decizia sa se mute impreuna. In momentul acela unele lucruri se schimba: te trezesti in fiecare dimineata alaturi de partenerul tau de viata, petreci fiecare moment din timpul liber alaturi de el. Astfel apare monotonia, apar discutiile, apar nemultumirile. Problemele de genul: nu mai esti cum erai la inceput, nu mai facem nimic deosebit impreuna, nu ne-am mai plimbat demult, nu am mai iesit in oras de o vesnicie, te gandesti numai la servici, nu ma ajuti deloc cu treburile casei, nu ai mai dus gunoiul afara de mult timp, etc.

Noi femeile ne dorim de la o relatie de cuplu multe. Ne place cand partenerul nostru este atent cu noi, cand suntem scoase in oras in weekend, cand facem lucruri impreuna (adica atunci cand ne ajuta cu treburile casei, fie ca numai scoate gunoiul afara sau mai da si el cu aspiratorul in timp ce noi facem curatenie in alta camera, etc), cand vedem ca el se gandeste la noi si la ceea ce ne dorim noi. Gesturile acestea sunt importante pentru noi atunci cand locuim impreuna.

Stiu ca mintea unui barbat functioneaza mult mai simplu decat cea a unei femei. Noi tindem sa gandim mult mai complex si sa avem o groaza de scenarii la orice situatie. Dar oare cum vede un barbat lucrurile? Oare pentru ei singurul lucru ce conteaza este sa vina de la lucru si sa fie lasati in pace sa se uite la TV? Oare iubita lor trebuie sa le faca pe toate (mancare, curatenie, etc) si el trebuie doar sa consume totul? Oare pentru barbati iubita trebuie doar sa fie gospodina, harnica, buna la pat si tot timpul aranjata? Sau mai sunt si alte pretentii...

Cuvinte... adunate (2)

Blogul de stiri — Mon, 26 Jul 2010 07:59:30 GMT

Noi romanii, ma refer la noi ca popor, dispunem de resurse pe care lumea incearca sa le evite si pe care din pacate noi le "valorificam" din plin:

Snobismul, ignoranta, rautatea si mai ales prostia omeneasca e peste tot si e multaaa ca dai de ea la tot pasul.

Stau si ma intreb cateodata, au fost oare romanii mereu astfel sau s-a schimbat lumea de cand cu disparitia comunismului din blocul de est, deschiderea granitelor si mai recent acceptarea in UE?

Epoca noastra a aruncat in aer conventiile sociale, schemele ce ii ingradeau pe strabunii nostri, constructiile, suprastructurile, lasandu-ne liberi. Libertate sexuala, libertate de a ne imbraca cum vrem, etc. Numai ca aceasta libertate face frica. Suntem asa de liberi de a ne putea exprima, ca ne este teama sa o facem. Fara frane, fara lanturi.. si atunci? Si suntem intr-adevar liberi, asa cum credem? Sau libertatea noastra este una stupida, fructul unei iluzii.

Comentarii deplasate,jignitoare si denigrante exista din belsug, practic nu au limita nici la numar nici la decenta.

Cum ne definim la urma urmei? De unde pana unde snobismul asta si aerele astea? Din ignoranta, rautate, xenofobie, rasism sau nationalism dus la extrem?

Ce contează cu adevărat?

Bunul simţ zice: "comportamentul e definitoriu". �n cazul ăsta, nu ne putem defini. Nu există o trăsătură �nnăscută a speciei noastre. Tot ceea ce ne-ar putea defini se �nvaţă şi se aplică. Nimic nu e sigur, definitiv.
Noţiuni peste care s-ar părea că domnim, cum ar fi esteticul, eticul şi religiosul, s�nt temporale şi temporare. De trei milenii le definim fără să le dăm de capăt.

Cum e cu spiritul ala de prietenie, paine si sare...samd...? Sau e si asta o poveste de Ion Creanga transformata in motto national?

De unde pana unde snobia asta si aerele astea? Din ignoranta,rautate,xenofobie,rasism sau nationalism dus la extrem?

Toti avem temerile noastre. Suntem innecati de fobii. Tuturor ne este teama: teama de a pierde controlul; teama de a te arunca cu capul inainte; teama de un refuz; teama de a-ti pierde libertatea, independenta, spatiul tau propriu si personal.

Dăm valoare supremă (suflet) unor abateri de la norma �nvăţată. Protejarea propriului corp (familial, de interese), odată depăşită, garantează �n ochii noştri existenţa
Ne umplem viata cu tot felul de lucruri, noutati, must do its, doar pentru a ne ascunde in spatele unei agende pline, totul numai sa nu gandesti, ca iti face rau.

Mai mult ca sigur multa lume aici o sa se simta ofensata de mesajul meu dar trebuie spuse unele lucruri.Imi pare rau daca asta este cazul dar nimeni care nu simte ca atributiile enumerate de mine mai sus il/o caracterizeaza nu ar trebui sa ia ofensa. Iar daca generalizarea ofenseaza atunci bine ati venit in "club".

Daca generalizarile facute la adresa oricarui lucru, (fie el etnie, religie, orientare sexuala, etc) se bazeaza pe chestii de genul: "pai stiu eu pe unul..." sau "am auzit eu o povestire...� ...sau cunostinte limitate sau lipsa de cunostinte,eu tin sa spun ca generalizarea mea este bazata pe toate intalnirile,modul de gandire,ideologia si convorbirile cu conotatie negativa pe care le-am avut cu romanii toti acesti ani.
Exista bineinteles si exceptii.

In final omul nu se schimba.Cei ce sunt cum sunt asa vor ramane mereu si vor continua sa aiba prejudecati si fie intoleranti sau discriminanti.

Insa totusi bine ar fi daca mi se va lamuri curiozitatea si anume...au fost romanii mereu asa sau de la o vreme incoace?

La un concurs de parasutisti intr-o unitate militara, Bula trebuia sa faca saltul cu parasuta, la aterizare sa ia bicicleta, dupa care cros

Bancul zilei — Sun, 25 Jul 2010 12:36:00 GMT

La un concurs de parasutisti intr-o unitate militara, Bula trebuia sa faca saltul cu parasuta, la aterizare sa ia bicicleta, dupa care cros de 15Km. Se urca Bula in avion, ajunge in zona de parasutare,
sare si trage de comanda�. nu se deschide. Mai trage o data�. nimic (futu-i)� trage comanda de la parasuta de siguranta�. tot nimic (baga-mi-as)�mai trage o data� nimic� dupa care zice:
- Parca vad ca si bicicleta e stricata�

Monarhia: Istorie si Patrimoniu (2)

Blogul de stiri — Sat, 24 Jul 2010 12:43:04 GMT

Palatul Elisabeta

Palatului Elisabeta a fost martorul tacut al ultimelor sapte decenii din istoria Romaniei. Inaugurat in 1937, palatul a fost construit de catre arhitectul Corneliu M. Marcu ca resedinţa a Principesei Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, fosta Regina a Greciei si matusa Regelui Mihai. Palatul a cunoscut framantarile celui de-al doilea razboi mondial, i-a gazduit pe Regele Mihai si regina-mama Elena. Aici, la 30 decembrie 1947, Regele a semnat abdicarea fortata si a pornit, in scurt timp, in exil.

Palatul a servit ca resedinta de protocol de stat, iar, in anii �90, a devenit hotel și restaurant. In anul 2001, Palatul Elisabeta a fost oferit ca resedinta oficiala permanenta Regelui Mihai, in calitate de fost sef de Stat.

In cei 7 ani scursi de la acest moment, locul si-a redobandit demnitatea si s-a transformat in''centrul regalitatii de astazi'' .

In zilele noastre, Palatul Elisabeta isi defineste aceasta identitate publica gazduind zeci de evenimente, intalniri, dinee, mese rotunde, interviuri care aduc impreuna personalitati ale sectorului public, artistic si cultural, reprezentanti ai mediului de afaceri, ai societatii civile, ai comunitatilor regionale. Salonul Alb, Sala Regilor, Salonul Regina Elena, Salonul cu barne si Sufrageria mare sunt, de regula, spatiile unde au loc aceste reuniuni. Aici se schimba opinii, se nasc idei de proiecte si parteneriate, uneori chiar si controverse constructive.

Palatul este gazda membrilor Familiilor Regale europene care vin sa viziteze Bucurestiul, la invitatia Principesei Margareta si a Principelui Radu.

Palatul cuprinde, pe langa spatiile private ale Familiei Regale si spatiile publice destinate evenimentelor, birourile administrației (Casei Majestatii Sale Regelui Mihai I), Secretariatul Regal, Birourile de Protocol si de Presa.

De aici sunt gestionate sutele de angajamente publice, proprietatile si proiectele de dezvoltare ale Familiei Regale.

Palatul Elisabeta gazduieste astazi o entitate, Casa Regala, alcatuita dintr-un manunchi de esente care o fac unica: puterea exemplului, calitatea de model, valoarea morala, dar mai exista cateva aspecte. Unul din ele este spiritul de raspundere, altul este patriotismul, apoi viziunea pe durata unei vieti, increderea, iubirea, generozitatea.

Palatul ramane un spatiu viu, care se metamorfozeaza cu fiecare opera de arta, cu fiecare piesa de mobilier adusa, dar mai ales cu fiecare dintre oamenii care ii trec pragul.

In Palatul Elisabeta, Familia Regala a Romaniei continua traditia stramosilor sai prin angajamente de lunga durata in sprijinul dezvoltarii si modernizarii Romaniei.

O poveste interesanta!

Blogul de stiri — Fri, 23 Jul 2010 19:52:03 GMT

Am primit pe mail aceasta poveste, nu-i cunosc autorul, dar este o poveste care sa ne dea de gandit...
"Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare urmatoarele: sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si nu pot sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau numele oamenilor pe care ii intalneau si care, considerau ei, ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie,etc. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

"In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??"

Un batranel se duce la bordel sa-si ofere si el o bucurie

Bancul zilei — Tue, 20 Jul 2010 12:35:00 GMT

Un batranel se duce la bordel sa-si ofere si el o bucurie..
Patroana il conduce la o tanara apetisanta si gata de orice.
Sigura pe ea, aceasta ii spune : - Mosule , dezbracarea sa trecem la treburi serioase !!!
Se dezbraca mosul , iar tipa ii ia hainele si i-le arunca pe geam.
- Ce faci , nenorocito ??! sare batranelul suparat.
- Lasa, mosule, nu-ti face probleme, ca pana dimineatza vom face dragoste de-or sa-ti ramana hainele mari !!!
Tipa se dezbraca la randul ei, iar mosul ii ia hainele si i le arunca pe geam..
- Ce faci, tataie, te razbuni ?!?!
- Ba nicidecum, dar pana mi se scoala mie, se schimba moda.

Egoisme, Iubiri, Ganduri...

Blogul de stiri — Sat, 17 Jul 2010 06:14:55 GMT

Trecem prin viata muti si surzi, uitam care ne e scopul, sau poate ca nu vrem sa il constientizam deloc.

E o mare pierdere ca in scoli nu se fac programe si cursuri despre �viata trece, nu este vesnica�.

Si despre �mai important ca orice bun material pe lumea asta este omul de langa tine�.

M-am confruntat si eu cu intrebarea spinoasa �Cine sunt eu?� si, destula vreme, nu am reusit sa gasesc adevaratul raspuns.

De pe lista mea cu definitii uitasem sa trec ca sunt om si, o data cu mica mea omisiune, pierdusem din vedere si dreptul meu la dragoste, chiar si la fericire.

De cate ori ma indragostesc, ma preschimb intr-un om simplu, simplu de tot.
Dar uneori ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu cumva dragostea trebuie sa aiba in ea o urzeala de ite strategice, care s-o tina cat mai aproape de fagasul fericirii.
Interogatii despre cum sa iti faci dragostea sa dureze o viata, despre cat de buna sau rea e gelozia intr-o poveste de dragoste.
De ce, daca iubim pe cineva, ne lovim de rigorile unei societati care ne impiedica sa spunem asta �din prima��ca poate�.vom fi raniti. Asa si? Nu exista dragoste fara suferinta, fix la fel cum nu exista zi fara noapte, si orice alta combinatie contrastanta insa formata din elemente interdependente.

El si ea. Se cunosc.Se plac. Sunt atrasi unul de celalalt. Fac sex.Comunica, se inteleg bine. Se distreaza impreuna. Se ajuta. Se alina.unul pe celalalt.Isi aduc fericire unul celuilalt.
In mod evident, din descriere rezulta ca se iubesc. E, insa pentru ei NU este chiar atat de evident.. Nu-si fac declaratii, nu-si exprima sentimentele cele mai profunde, pe baza rationamentului �am timp, trebuie sa treaca timp, n-a trecut destul timp� (asta ca sa nu vorbesc de cazurile triste spre penibile �nu e el �alesul� ca nu are studii superioare sau alta prostie impusa, din nou, tot de o societate a consumului) samd. Si a doua zi, el moare. Sau ea moare.
De-o viata intreaga caut raspunsuri. Dar gasesc mereu doar intrebari, altele si altele.
Cum e sa te dai la o parte? Dupa parerea mea, cea mai adanca liniste sufleteasca o experimentezi in momentul in care renunti la tine, la egoism si la orice alt sentiment negative, si iubesti persoana de langa tine, fie ea mama, tata copil, alta ruda, prieten sau iubit. Il iubesti, il ingrijesti, il faci pe plac, il asculti, il mangai, il imbratisezi, ii alini suferintele, si lipsurile, ii daruiesti timpul tau.
Mi-am gasit intre timp cateva raspunsuri care conteaza si m-am impacat cu toate celelalte, mai mult sau mai putin corecte, mai mult sau mai putin insemnate.

Psihologic vorbind este de fapt o tulburare emotionala. Omul este proiectat sa fie egoist. Ne nastem singuri si murim exact la fel, oricat ne-ar placea sa credem altceva. Indiferent cine este alaturi de tine, aceste doua actiuni sunt absolut si fundamental, individuale.

Multi ma acuza de prostie. Din pacate (sau din fericire) asta este felul meu, si a catorva alti oameni ca mine, de a fi. Pierd timp pentru altii, ma bucur pentru altii, sunt aproape de altii aproape cum nu sunt nici de mine.

Sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain.

Iar daca dincolo de toate acestea raman si alte rosturi ale mele care merita sa fie luate in seama, accept si ma supun.

Nu facem lucruri pur dezinteresate pentru binele celuilalt. Ok. Ii spun ca il iubesc, DAR astept acelasi lucru in scimb. DE CE? Daca iubesti pe cineva, daca ii doresti binele, NU astepti nimic in schimb.

Si doar din cand in cand indraznesc sa le amintesc celor de langa mine ca intrebarea �Cine sunt eu?�, adresata in mod onest, poate face minuni intr-o viata de om.

Dupa Alice Nastase Buciuta

Monarhia: Istorie si Patrimoniu

Blogul de stiri — Fri, 16 Jul 2010 18:36:57 GMT

Domeniul Regal Sinaia

In anul 2008, Domeniul Regal Sinaia, cu celebrele castele Peles si Pelisor, cele mai vizitate obiective de patrimoniu din tara, a revenit pe calea destinului sau regal, redevenind proprietatea Majestatii Sale Regelui Mihai I.

Majestatea Sa Regele Mihai I a pasit din nou, la 5 iunie 2008, in caminul sau si al stramosilor sai, de care a fost despartit fortat timp de saizeci de ani.

Prin arhitectura sa impresionanta, prin rolul pe care l-a jucat in istoria moderna a Romaniei si prin colectiile de patrimoniu pe care le adaposteste, Castelul Peles ocupa si astazi un loc aparte in sufletul romanilor si atrage in fiecare an aproape 1 milion de vizitatori din tara si din strainatate.

Castelul Peles este mai mult decat o casa sau decat Scaunul Familiei Regale a Romaniei. Domeniul Regal Sinaia, construit de Regele Carol I, este simbolul natiunii romane independente, unificate si consolidate statal.

Domeniul Regal Sinaia a luat fiinta prin cumpararea, cu fonduri personale, de catre Regele Carol I, a unui teren aflat in proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, in apropierea Manastirii Sinaia. Pe acest teren, Regele a construit Castelul Peles si a fost permanent atent ca nicio cheltuiala pentru constructia acestuia sa nu se faca din Lista Civila, ci din fondurile sale personale. Astfel, Domeniul Regal Sinaia nu a facut niciodata parte din Domeniile Coroanei (care apartineau Statului si erau puse la dispozitia Regelui ca sef de Stat).

Castelul Peles este o capodopera a stilului neo-renascentist german. In realitate, Peles este un palat, care a fost denumit, cu afectiune, castel. Influentele saxone pot fi observate pe fatadele curtii interioare, in ornamentele similare arhitecturii alpine caracteristice Europei de Nord si in frescele alegorice pictate de mana. Decoratiile interioare reflecta influenta baroca in lemnul masiv lucrat cu maiestrie si tesaturile de exceptie.

Dupa decesul lui Carol I, castelul a fost transmis Regelui Ferdinand, care l-a lasat mai departe mostenire, in mod direct, Regelui Mihai, alaturi de intreg Domeniul Regal Sinaia. Castelul Peles, simbol al statalitatii Romaniei, a fost permanent folosit de Regi pentru evenimente de stat si private.

Dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai in 1947, regimul comunist i-a confiscat toate proprietatile, Castelul Peles fiind declarat muzeu de stat in 1953. In ultimii ani ai dictaturii (intre 1975-1990), intreaga zona a fost inchisa, accesul fiind permis numai personalului administrativ si militar.

Dupa decembrie 1989, castelele Peles si Pelisor au fost reintegrate circuitului turistic, iar castelul Foisor, locul unde s-a nascut Regele Mihai, a ramas resedinta a protocolului de Stat.

In 2001, a fost propusa o lege care prevedea un regim special de retrocedare. Statul propunea 30 milioane de Euro Regelui pentru a putea pastra castelele Peles, Pelisor, Foisor si celelalte cladiri de pe domeniu. Proiectul a fost insa atacat cu succes pentru neconstitutionalitate. Fata de aceasta situatie, Familia Regala a hotarat revedincarea Domeniului Regal Peles potrivit dreptului comun (Legea 10 / 2001 asa cum a fost modificata prin Legea 247 / 2005), care prevede restituirea integrala in natura a tuturor bunurilor confiscate de regimul comunist. In anul 2006, actiunea in justitie a dat roade, Domeniul Regal Peles fiind in prezent pus in posesie si intabulat pe numele Majestatii Sale Regelui. Nicio despagubire baneasca nu a fost acordata.

Cu toate ca este proprietar, Regele Mihai nu va putea schimba destinatia Castelelor Peles, Pelisor si Foisor pentru o perioada de 3 ani, actualii chiriasi (Statul Roman, Ministerul Culturii si Cultelor si RAPPS, fiecare responsabil de o cladire diferita) urmand sa continue exploatarea imobilelor in cauza.

De altfel, Majestatea Sa a decis sa pastreze pentru eternitate destinatia de muzeu a Castelului Peles. Castelul Pelisor va fi folosit de Familia Regala, in timp ce Castelul Foisor va continua sa fie dedicat protocolului de stat, pentru vizitele inaltilor oaspeti. In acest sens, s-a incheiat un Memorandum de intelegere cu Guvernul Romaniei.

In anul 2008, Domeniul Regal Peles a gazduit, pentru prima oara in case decade, ceremonii care au adus impreuna, conform protocolului regal, Familii Regale, ambasadori, reprezentanti de seama ai societatii civile si oameni de cultura de reputatie internationala.

Monarhia Romana (3)

Blogul de stiri — Thu, 15 Jul 2010 21:27:24 GMT

Regele Carol al II-lea

Principele Carol s-a nascut la Sinaia, la 3 octombrie 1893. A fost fiul Regelui Ferdinand si al Reginei Maria. Primul Rege nascut in Romania a avut o domnie plina de impliniri, dar si de convulsii.

Cu siguranta, Carol al II-lea a fost cel mai controversat dintre cei patru Regi ai Romaniei. Anii de domnie ai lui Carol al II-lea au fost marcati, pe de o parte, de o crestere economica importanta, de o intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte de o destramare a vietii politice democratice si de ascensiunea ideologiilor extremiste.

Decada 1930-1940, cea a domniei Regelui Carol al II-lea, este in acelasi timp o epoca de prosperitate economica si de inflorire culturala, dar si epoca de ascensiune a extremismului de dreapta. Carol al II-lea este Regele care combate in mod brutal Miscarea Legionara, dar care instaureaza el insusi un regim autoritar, punand capat deceniilor de parlamentarism liberal si de pluripartidism.

Personaj cu optiuni culturale avizate si rafinate, Carol al II-lea a fost si promotorul unui cult al personalitatii care le anunta pe cele ale regimurilor totalitare care aveau sa se succeada in Romania deceniilor urmatoare.

Si, totusi, de anii domniei regelui Carol al II-lea este legata consacrarea a numeroase personalitati din cultura si stiinta secolului al XX-lea: Constantin Brancusi, George Enescu, B. Fondane, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu sau Tristan Tzara, dar si aparitia tinerei generatii care a devenit celebra in perioada postbelica (Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Ionel Perlea, Elvira Popesco).

De o inteligenta sclipitoare, plin de farmec si erudit, Carol al II-lea nu a reusit, totusi, sa aseze datoria de rege si interesele tarii deasupra optiunilor Sale din viata privata. In mod paradoxal, perioada cea mai infloritoare a Romaniei Mari a corespuns, concomitent, cu un apogeu al fastului regal, dar si cu o scadere a prestigiului Regalitatii, cauzata de escapadele sentimentale ale Regelui. Prabusirea Romaniei Mari, in 1940, aducea si abdicarea celui mai controversat monarh al Dinastiei Romane.

Omorata cu pietre?! Militanta Farah Salka vorbeste despre viata femeilor arabe

Maya — Thu, 15 Jul 2010 15:09:48 GMT

Saptamana trecuta, Sakineh Mohammadi Ashtiani, o femeie iraniana a scapat de moartea prin bataia cu pietre, datorita unei masive campanii internationale. Femeia poate sa fie insa executata in orice clipa, prin alte metode.

Acest caz nu putea trece neobservat pentru Garbo. De aceea, pentru a primi o explicatie cat mai clara si mai in tema despre situatia femeilor din Orientul Mijlociu si despre aceste practici extrem de dure care ne intorc chiar cu mii de ani in timp, am luat legatura cu Farah Salka de la organizatia pentru apararea drepturilor femeilor arabe, Nasawiya (din Liban). Libanul este totusi un caz aparte in lumea musulmana, o tara mai apropiata de valori occidentale, in ciuda zbuciumului sau intern si al instabilitatii geo-politice din zona, de aceea poate, organizatiile pentru apararea drepturilor omului sunt mai sonore aici.

�Omorarea prin lovirea cu pietre este specifica Iranului. Aceasta practica nu este prezenta in toata lumea araba. Dar, da, <> se intampla peste tot aici in regiune, sunt diferite in implementare, dar se intampla in mod curent�, spune Farah.

�Cazul acestei femei nu este surprinzator. Situatiile in care femeile si corpurile lor sunt controlate de catre familie, soti, legi, de catre intregul sistem sunt o problema de zi cu zi aici. Se intampla tot timpul iar noi (n.r. organizatiile pentru apararea drepturilor femeilor si media internationala), avem tendinta de a observa aceste lucruri doar prin prisma unor cazuri particulare ca acesta, care este de fapt, un varf al icebergului. Chiar si femeile care nu sunt batute cu pietre sunt judecate in fiecare zi, sunt afectate de represiune si de multe ori traiesc tortura (la propriu si la figurat) in timpul vietii lor, din cauza traditiilor, religiei si sistemului patriarhal, a legilor care au putere de viata si de moarte asupra lor�, spune Farah despre lumea islamica.

Cazul lui Sakineh Mohammadi Ashtiani

Femeia de 43 de ani a scapat de omorul prin lovituri cu pietre, pedeapsa pentru adulter, datorita unei campanii internationale pe care au demarat-o copiii ei in varsta de 22 si 17 ani si care spun ca mama lor este nevinovata. Ei descriu aceasta sentinta ca pe un adevarat cosmar.

Potrivit codului penal iranian, omorul prin lovituri cu pietre se intampla prin ingroparea acuzatei/acuzatului pana la piept, iar pietrele care sunt aruncate trebuie sa fie suficient de mari astfel incat sa provoace durerea, dar nu atat de mari incat sa ucida pe loc.

sursa: Omorata cu pietre?! Militanta Farah Salka vorbeste despre viata femeilor arabe

Ritualurile terifiante de infrumusetare ale istoriei

Blogul de stiri — Thu, 15 Jul 2010 14:57:32 GMT

Frumusetea este relativa, iar standardele de frumusete se schimba odata cu epoca, mentalitatile si perceptiile oamenilor. Frumusetea are insa si o partea hidoasa, mai putin cunoscuta. Frumusetea si dorinta de perfectiune pot naste insa si dureri, suferinte, ba chiar mutilari si automutilari. Iti prezentam in articolul urmator cateva dintre cele mai terifiante practici si ritualuri de infrumusetare ale istoriei si iti adresam o intrebare: crezi ca daca ai fi trait in acele timpuri, facand parte dintr-o anumita societate, ai fi devenit la randul tau victima a acestor standarde de frumusete?

Femeile cu piciorul gingas: Legarea si deformarea picioarelor - In China, picioarele micute si gingase erau considerate un atribut al frumusetii. De aceea, inca de la varsta frageda de 4-5 ani, picioarele fetelor erau legate astfel incat sa nu le fie permisa cresterea si sa nu se dezvolte in mod normal. Procedeul prin care se facea acest lucru pare actualmente desprins dintr-un scenariu de groaza, insa in China secolului XIX era practicat de marea majoritate a femeilor. Arcul piciorului era fracturat, apoi pe rand degetele picioarelor erau rupte si rasucite astfel incat ajungeau sub talpa, in apropierea calcaiului, fiind ulterior infasurate strans intr-un bandaj. Bandajele se schimbau periodic cu altele noi, mai stramte si mai stranse pentru a putea permite vechiului picior sa se vindece, formand o noua talpa de o marime ideala, minuscula, de maxim 15 centimetri.

Procedura presupunea dureri ingrozitoare, sangerari, aparitia de infectii, uneori putreziciunea carnii sau chiar inlaturarea anumitor degete ale picioarelor. Piciorul mare era perceput drept inestetic si neatragator si femeile care aveau un astfel de picior erau considerate urate, ramaneau necasatorite sau erau nevoite sa se multumeasca cu statutul de concubine, nedevenind sotii. In schimb, lungimea piciorului (de fapt scurtimea lui!) era considerata mult mai importanta decat personalitatea sau abilitatile unei femei. Deformarea picioarelor determina ca mersul sa se faca mai mult pe calcaie, pasii sa fie foarte mici si mersul incet � considerat de altfel atragator in acele timpuri - si trupul sa se legene pentru a-si putea pastra echilibrul. Femeile intampinau dificultati reale in a lua loc, in mers sau in efectuarea anumitor munci. Foto: Wikipedia

Practica barbara de mutilare a picioarelor si-a pierdut din popularitate cu timpul, iar in 1911 a fost interzisa cu desavarsire chiar daca mai era inca practicata in anumite regiuni. Astazi, din fericire, ingrozitorul obicei de infrumusetare a murit. Imaginati-va un picior de 15 cm la maturitate si imaginati-va ca acest obicei a persistat pe meleagurile asiatice timp de 1000 de ani! Cat de multe femei au fost supuse mutilarii propriului trup doar de dragul de a se incadra in standardele de frumusete ale vremii?

sursa:Fata urata a frumusetii: Ritualurile terifiante de infrumusetare ale istoriei