Despartire Despartire
Creat pe data de 01-09-2010, la ora 16:25 de Camelia Colnic
Etichete despartire, relatii
Stiu ca exista o multitudine de bloguri sau pagini web in care se povesteste despre despartire, despre cum sa treci cat mai usor peste aceasta etapa din viata. Eu sper insa, ca ceea ce scriu aici sa nu se mai fi intalnit si in alte parti. Nu vreau sa dau nici un sfat despre cum sa te desparti de partenerul de viata, sau ce sa faci ca sa iti treaca supararea mai repede.
Este clar ca in momentul in care incepi o relatie personala ai anumite sperante si vise. Unii sunt mai realisti, alti mai visatori in ceea ce priveste felul cum decurge o relatie. Eu tind sa sper ca sunt cat se poate de realista, chiar daca de multe ori imi dau seama ca dorinta de a avea ceva stabil uneori m-a facut sa nu vad anumite semnale cum ca relatia nu ar fi atat de roza cum as fi vrut eu sa fie. Am trecut prin faza aceasta, si sper ca din acea greseala am invatat ceva.
Ce nu imi place mie insa, este femeia care intra intr-o relatie pe interes, si aici nu ma refer numai la interesul personal de a avea stabilitate si pe cineva alaturi in fiecare noapte, ci si la interes material. Si mai mult, in momentul in care barbatul isi da seama ca nu se potrivesc, si dupa ce ii arata ca de fapt amandoi sunt caractere diferite, ea este cea care sufera enorm din dragoste. Ea este cea care plange zile si nopti. De ce? Pentru cei de langa ea, motivul este ca si-a facut iluzii, ca s-a indragostit ca o nebuna de persoana nepotrivita...Iar pentru ea, fiindca ii este ciuda ca nu i-a mers planul pana la capat. Si sta si sufera, si asteapta mila altora, in mare parte a celor de sex opus, bineinteles, ca sa isi caute urmatoarea prada.
Ce vreau sa spun este ca nu inteleg de ce atat teatru?
Sa fiu sincera, toate astea mi se par copilarii. Adica ajungi la o varsta cand in momentul in care vezi ca nu mai merge o relatie, eu zic ca esti destul de matur sa inchei relatia fara trambite si amenintari la sinucidere.
Iar daca chiar plangi, fa-o in camera ta, fara sa te auda nimeni. Accepta situatia ca un om matur si mergi mai departe.
Consider ca un om curajos este acela care accepta cu demnitate infrangerea si merge mai departe. Sa lasam la o parte ideile de telenovela si sa ne comportam toti cu maturitate.
Inchei cu un citat preluat de aici http://hidejenny.wordpress.com/2009/...avea-rabdare/:
Este clar ca in momentul in care incepi o relatie personala ai anumite sperante si vise. Unii sunt mai realisti, alti mai visatori in ceea ce priveste felul cum decurge o relatie. Eu tind sa sper ca sunt cat se poate de realista, chiar daca de multe ori imi dau seama ca dorinta de a avea ceva stabil uneori m-a facut sa nu vad anumite semnale cum ca relatia nu ar fi atat de roza cum as fi vrut eu sa fie. Am trecut prin faza aceasta, si sper ca din acea greseala am invatat ceva.
Ce nu imi place mie insa, este femeia care intra intr-o relatie pe interes, si aici nu ma refer numai la interesul personal de a avea stabilitate si pe cineva alaturi in fiecare noapte, ci si la interes material. Si mai mult, in momentul in care barbatul isi da seama ca nu se potrivesc, si dupa ce ii arata ca de fapt amandoi sunt caractere diferite, ea este cea care sufera enorm din dragoste. Ea este cea care plange zile si nopti. De ce? Pentru cei de langa ea, motivul este ca si-a facut iluzii, ca s-a indragostit ca o nebuna de persoana nepotrivita...Iar pentru ea, fiindca ii este ciuda ca nu i-a mers planul pana la capat. Si sta si sufera, si asteapta mila altora, in mare parte a celor de sex opus, bineinteles, ca sa isi caute urmatoarea prada.
Ce vreau sa spun este ca nu inteleg de ce atat teatru?
Sa fiu sincera, toate astea mi se par copilarii. Adica ajungi la o varsta cand in momentul in care vezi ca nu mai merge o relatie, eu zic ca esti destul de matur sa inchei relatia fara trambite si amenintari la sinucidere.
Iar daca chiar plangi, fa-o in camera ta, fara sa te auda nimeni. Accepta situatia ca un om matur si mergi mai departe. Consider ca un om curajos este acela care accepta cu demnitate infrangerea si merge mai departe. Sa lasam la o parte ideile de telenovela si sa ne comportam toti cu maturitate.

Inchei cu un citat preluat de aici http://hidejenny.wordpress.com/2009/...avea-rabdare/:
Citat:
Timpul nu mai avea răbdare.
December 27, 2009 by jenny
Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii despre care nu bănuieşti ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.
Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă.
Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă.
Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.
Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.
O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.
E plăcut şi îndrăzneţ să gândeşti, dar dacă gândirea nu duce la acţiune, ce rost mai are?
Marin Preda, citate.
December 27, 2009 by jenny
Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii despre care nu bănuieşti ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.
Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă.
Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă.
Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.
Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.
O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.
E plăcut şi îndrăzneţ să gândeşti, dar dacă gândirea nu duce la acţiune, ce rost mai are?
Marin Preda, citate.
Total Comments 16
Comentarii
-
Creat pe data de 01-09-2010, la ora 16:27 de Camelia Colnic
Ultima modificare a fost facuta pe data de 01-09-2010 la ora 16:30 de catre Camelia Colnic -
Creat pe data de 01-09-2010, la ora 18:35 de Razvan MIHAIU
-
Cami, femeia pe care o descrii, este o actrita ce depaseste limitele scenei, in ideea ca scena e in jur. Pentru ca ajunge sa joace un rol si pentru sine. Trebuie sa fie teribil sa stai cu tine insuti, in liniste .... si sa te gandesti - acum pot sa fiu eu sau continuu cu teatrul???. Si vine o zi in care nu mai stii cine esti.
ps. nu vorbesc din experienta
Creat pe data de 01-09-2010, la ora 19:56 de Maya
-
Daca nu vorbesti din experienta inseamna ca esti un bun psihologCitat:Cami, femeia pe care o descrii, este o actrita ce depaseste limitele scenei, in ideea ca scena e in jur. Pentru ca ajunge sa joace un rol si pentru sine. Trebuie sa fie teribil sa stai cu tine insuti, in liniste .... si sa te gandesti - acum pot sa fiu eu sau continuu cu teatrul???. Si vine o zi in care nu mai stii cine esti.
ps. nu vorbesc din experienta

Creat pe data de 01-09-2010, la ora 20:11 de Razvan MIHAIU
-
Da corect...aceeasi senzatie imi da si mie. Insa tot mai multe femei fac gesturi de genul, probabil cu ideea de a recurge la un fel de santaj sentimental, sau ceva de genul. Altfel nu imi explic de ce au loc astfel de iesiri. Oricat de multe iluzii ti-ai facut pentru o relatie si oricat de "prost" ai putut gandi despre asta, cel mai matur mod de a trece peste o despartire este cu capul sus si cu o oarecare mandrie. Mai bine sa te bucuri ca nu s-a ajuns la asta cand aveai mult mai multe responsabilitati, decat sa iti plangi de mila. Si chiar daca ai mai multe responsabilitati...niciodata nu e prea tarziu sa iei o decizie inteleapta. Deci oricare ar fi motivul sau momentul in care te desparti, eu zic ca cel mai bun mod este sa iesi dintr-o relatie cu demnitate.Creat pe data de 01-10-2010, la ora 13:19 de Camelia Colnic
Ultima modificare a fost facuta pe data de 01-10-2010 la ora 13:24 de catre Camelia Colnic -
Demnitatea si respectul de sine nu sunt prietene cu santajul emotional si nu numai, lacrimi false, teatru si minciuna. Daca folosesti santajul in orice tip de relatie, nu ai cum sa o inchei cu demnitate. Oamenii se simt folositi, tine cat tine, dar la un moment dat, nu mai poti disimula adevaratele sentimente. Si adevarul iese la lumina cand si cum nu te astepti.
Femeile sunt atacate cu stereotipul “pe interes”. Pentru mine e un atac si ma jigneste teribil; datorita unor personaje precum ‘subiectul’ nostru, trebuie sa stau calma pt ca situatia exista. (Nu ca nu ar exista acelasi fenomen si la barbati, dar discutam altceva.
)
Din orice relatie avem ceva de invatat, bine sau rau. Unii invata de la fostul partener ca, spre exemplu (ca sa raman materialista
), sucul natural este extraordinar de bun/sanatos, daca il faci tu in casa cu un anume aparat.
Altii, invata dintr-o relatie, ca in situatia X trebuie fortata nota pana la extrem pentru ca barbatul musca !!! Data viitoare sa o faca mai bine.
Apoi, cu cate exemple vad tinerele domnite la tembelizor, ele de ce nu ar putea sa aiba in degetul mic un va-ca-ler, chiar si folosind cateva lacrimi si drama. Daca musca bine, daca nu... altul la rand.
ps. nu sunt psiholog, dar nu e prea tarziu
. ms de incurajari.Creat pe data de 01-11-2010, la ora 02:40 de Maya
Ultima modificare a fost facuta pe data de 01-11-2010 la ora 02:49 de catre Maya -
Subiectul acesta e asa de interesant.... oare unde sunteti?
Nu ati fost niciodata "parte implicata", domnilor?
Nu ati savurat niciodata spectacolul facut de o prietena lacrimogena, doamnelor si d-soarelor
?
Trebuie sa fie fantastic pentru voi barbatii, sa vedeti asta... ca o femeie plange pt voi.
Sau, in acele moment nu va puteti bucura de fenomen, fiind un pic ... yeah?Creat pe data de 01-13-2010, la ora 20:42 de Maya
-
Creat pe data de 01-13-2010, la ora 22:21 de Razvan MIHAIU
-
Creat pe data de 01-14-2010, la ora 01:55 de Camelia Colnic
-
Poate imi scapa mie ceva, dar de ce trebuie sa catalogati totul asa de rece? Daca o tipa plange dupa cineva, nu inseamna ca e lacrimogena si ca e distractiv. sau voi nu ati plans niciodata? Nu mi se pare o rusine sa spui ca iubesti foarte mult pe cineva incat nu ai identitate fara el. Fiecare dintre noi reactioneaza intrun fel unic, poate ca cineva sufera o zi, iar latcineva sufera si plange ani de zile dupa iubirea unica. Eu nu am ras niciodata de cineva care sufera din dragoste. Doar am ascultat si am incercat sa ajut sufletul respectiv sa se regaseasca.
Sau poate voi credeti ca tipele se impart in doua: unele stau cu cineva din interes iar restul pot sa iubeasca adevarat? Adica, sufera numai unele, sau nu au voie sa planga niciunele? Puteti fii siguri ca acea categorie, din interes, nici macar nu plange, trece mai departe si gaseste pana la urma un fraier. Sau, desi nu a vrut, se prinde prea tare sufleteste de acel cineva cu bani si chiar il iubeste.. Lucrurile astea, despre dragoste si sentimente, sunt mult prea fragile si greu de inteles. dar nu de ras...
Sau poate voi vorbiti din carti si nu stiti ce e aia iubirea si cum e sa te simti nul fara persoana speciala, sa plangi fara sa vrei si sa suferi desi stii ca nu merita? Dar mereu, trebuie sa gasesti puterea de a te regasi si de a lupta sa fii fericit. Eu una am reusit. Voi, cei ironici, sunteti fericiti si indragostiti de viata?Creat pe data de 01-14-2010, la ora 13:38 de ana25
-
Eu am inteles ca discutia se refera la fetele care s-au implicat strict din interes material si care, dupa ce nu le-a iesit pasenta, se pun pe bocit.Citat:Poate imi scapa mie ceva, dar de ce trebuie sa catalogati totul asa de rece? Daca o tipa plange dupa cineva, nu inseamna ca e lacrimogena si ca e distractiv. sau voi nu ati plans niciodata? Nu mi se pare o rusine sa spui ca iubesti foarte mult pe cineva incat nu ai identitate fara el. Fiecare dintre noi reactioneaza intrun fel unic, poate ca cineva sufera o zi, iar latcineva sufera si plange ani de zile dupa iubirea unica. Eu nu am ras niciodata de cineva care sufera din dragoste. Doar am ascultat si am incercat sa ajut sufletul respectiv sa se regaseasca.
Sau poate voi credeti ca tipele se impart in doua: unele stau cu cineva din interes iar restul pot sa iubeasca adevarat? Adica, sufera numai unele, sau nu au voie sa planga niciunele? Puteti fii siguri ca acea categorie, din interes, nici macar nu plange, trece mai departe si gaseste pana la urma un fraier. Sau, desi nu a vrut, se prinde prea tare sufleteste de acel cineva cu bani si chiar il iubeste.. Lucrurile astea, despre dragoste si sentimente, sunt mult prea fragile si greu de inteles. dar nu de ras...
Sau poate voi vorbiti din carti si nu stiti ce e aia iubirea si cum e sa te simti nul fara persoana speciala, sa plangi fara sa vrei si sa suferi desi stii ca nu merita? Dar mereu, trebuie sa gasesti puterea de a te regasi si de a lupta sa fii fericit. Eu una am reusit. Voi, cei ironici, sunteti fericiti si indragostiti de viata?Creat pe data de 01-14-2010, la ora 13:56 de amiral
-
Deci, bocit pe interes ... ca poate mai pica ceva, daca nu de la ex-victima, poate de la o viitoare victima.
Si eu asa am inteles lucrurile.
Si pe aceste domnite le judec si le critic usor, pt ca desconsider ceea ce fac, si inca nu am primit peste bot ca sa nu le judec
Plansul cu adevarat dupa o despartire adevarata, cu oameni adevarati implicati cu adevarat.... bla bla, asta e altceva. Acest gen de manifestare purifica si elibereaza pe unele persoane, mai ca se recomanda in farmacie...
Creat pe data de 01-14-2010, la ora 14:01 de Maya
Ultima modificare a fost facuta pe data de 01-14-2010 la ora 17:25 de catre Maya -
Da, am vorbit strict de femeile care bocesc pe interes, care se prefac intr-o relatie doar pentru a-si atinge scopul, oricare ar fi el.
Cu siguranta toate am trecut prin momente in care o despartire ne afecteaza atat de tare incat chiar plangem si de fata cu el/ea. Sunt niste sentimente pe care nu le poti controla. Despre despartiri de genul s-au tot vorbit pe o sumedenie de site-uri si nu am vrut sa povestesc si eu aici.
Eu am vrut sa vorbesc strict de categoria femeilor false, mincinoase, care considera ca prin aceste fatete ale lor pot ajunge sa fie fericite.
Vroiam initial sa le arat oarecum ca nu e bine ce fac si ca ar trebui sa fie naturale si serioase, deoarece este posibil sa li se intoarca roata si atunci va fi prea tarziu.Creat pe data de 01-14-2010, la ora 18:23 de Camelia Colnic
-
Camelia, tu chiar crezi ca tipele astea de care zici tu, false, care cauta un fraier, citesc acest site?
Stiu ca despre ele era vorba, dar, refuz sa cred ca sentimentele sunt ceva de privit din afara si de comentat. Poate ca sunt cam dura, dar subiectul asta nu are consistenta. Cred ca trebuie sa ne traim vietile si sa nu mai pierdem timpul cu privitul la celelalte. Adica, uite ce face aia, ce falsa e! Treaba ei, daca ii merge. Undeva, in viata asta, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu.Creat pe data de 01-18-2010, la ora 15:15 de ana25
-
Cu asta sunt de acord: fiecare sa se judece pe el. Cam multi oameni trebuie neaparat sa faca pe "babele" cu altii, adica sa dea note sau chiar barfeasca. Nu spun ca este cazul celor de fatza...Citat:Camelia, tu chiar crezi ca tipele astea de care zici tu, false, care cauta un fraier, citesc acest site?
Stiu ca despre ele era vorba, dar, refuz sa cred ca sentimentele sunt ceva de privit din afara si de comentat. Poate ca sunt cam dura, dar subiectul asta nu are consistenta. Cred ca trebuie sa ne traim vietile si sa nu mai pierdem timpul cu privitul la celelalte. Adica, uite ce face aia, ce falsa e! Treaba ei, daca ii merge. Undeva, in viata asta, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu.Creat pe data de 01-18-2010, la ora 16:20 de amiral
-
Ca sa barfesti o persoana, trebuie sa existe acea persoana.
Ori aici este vorba de o situatie, de o atitudine vis a vis de viata, pe care o criticam intr-un fel constructiv, zic eu. O ocazie sa reafirmi unele valori pe care, Slava Domnului, mai sunt persoane care le au.
Pe site se discuta teme sociale, istorice..., si in acest subiect, chiar daca este mai "lumesc", nu cred ca am/avem trasaturi de "babe". Nu ma simt. Doar ca am ceva de spus!
Cineva intreba mai sus daca cei ironici suntem fericiti si indragostiti de viata. Cum intru in "ironici", raspunsul pe care tot vroiam sa il dau este ca DA, stim sa iubim viata si oamenii.Creat pe data de 01-19-2010, la ora 01:19 de Maya
Inlocuiti aceasta reclama cu reclama dumneavoastra - GRATIS!








