Trekking prin Trascău

Da, o nouă tură montană care a început bine dar nu s-a terminat tocmai cum ne așteptam, Munții Trascăului. Acestea s-au petrecut chiar la începutul vacanței de Paște, mai exact 11-13 aprilie 2009. Tura am plănuit-o cu multă vreme înainte, ne-am organizat din timp, am făcut antrenament săptămânal, era acel subiect de care nu scăpam ori de câte ori ne întâlneam cu toții (în final toate au fost de prisos).

Am ajuns în Turda la ora 09:30 unde am așteptat un microbuz care să ne ducă până la Moldovenești, un mic sat din apropriere, deși planul trebuia să decurgă altfel, ne-am adaptat și am restabilit traseul.
Deoarece nu am de gând să o lălăi prea mult și nici că-mi place, am să fac un mic rezumat al traseului pe care l-am parcurs și zonelor de camping (vezi harta).

Într-un final am ajuns în Moldovenești, puțin mai greu deoarece am avut cu greu loc în microbuzul supraîncărcat, noi fiind șase și cărând fiecare peste 25kg/rucsac. Din acest sat am pornit pe traseul (linie roșie) care ne-a dus până la Piatra Secuiului de lângă satul Rîmetea (Torocko), un mic sătuc montan secuiesc, foarte curat și foarte bine amenajat. Acolo, în Rîmetea, am ajuns târziu și foarte extenuați (de obicei se întâmplă așa în prima zi), am campat la ieșirea din sat undeva pe o pajiște, vremea a fost bună, somnul a fost ușor.

Duminică, a 2-a zi a scurtei ture (din cele 4 propuse), am plecat din Rîmetea spre Colțești, alt sat secuiesc aflat undeva la aproximativ 4 km distanță, unde am vizitat de la distanță Cetatea Trascăului. Din Colțești am pornit la drum până în Izvoarele de unde urma să pornim pe traseul care într-un final trebuia să ajungă la Cheia, un sat părăsit din zona Cheilor Râmețului (altă poveste), dar acolo nu am mai ajuns deoarece starea noastră fizică nu era precară, rucsacii erau mult prea grei, iar prelungirea turei nu era posibilă. Am ajuns în punctul în care ne-am sfătuit (certat, mult mai bine zis), eu cu încă un prieten doream continuarea traseului indiferent de dificultățile la care ne-am fi expus, dar votul a fost 2 contra 4 astfel ne-am întors în satul Izvoarele, apoi în satul Vălișoara unde am campat peste noapte. Astfel am încheiat o poveste scurtă, care încă îmi provoacă mustrări de conștiință (știu că puteam să terminăm tura!). Pe lângă faptul că am fost cu toții dezamăgiți de noi înșine, am pierdut ocazia să vedem monumente spectaculoase ale naturii și multe alte frumusețuri din Apusenii noștrii dragi (Huda lui Papară).

Vă invit să vizionați pozele pe care le-am făcut aici.

Nu lăsați mizerie în urma voastră, respectați muntele și natura exact așa cum vă respectați pe voi înșivă!

Succese!